Analiză · Metodologie

108 sau 163? Definițiile explică o parte din diferență

Pentru 2024, Inspecția Muncii și INS publică 108 decese în accidente de muncă, iar Eurostat publică 163. Niciuna dintre cifre nu este greșită: sunt numărători cu reguli și cu termene diferite, pornite din aceeași bază de date. O parte din diferență rămâne însă fără explicație în documentele publice.

Aceeași bază de date, trei numărători

Cele trei cifre pornesc din același loc. Angajatorul declară evenimentul la inspectoratul teritorial de muncă, inspectorii îl validează, baza județeană merge la Inspecția Muncii, iar aceasta trimite datele la Institutul Național de Statistică, care transmite mai departe microdatele la Eurostat. Raportul de calitate al INS spune explicit că sursa este una singură pentru toată perioada: baza de date a Inspecției Muncii.

Diferențele nu vin, așadar, din surse concurente. Vin din reguli de numărare și din momente de închidere diferite. Pentru 2024, Inspecția Muncii și INS publică cifre identice — 5.347 de accidentați în total, dintre care 108 decedați și 5.239 cu incapacitate temporară de muncă. Diferența apare numai față de Eurostat.

Ce explică documentele

Decesul survenit mai târziu. Metadatele Eurostat definesc accidentul mortal ca fiind „un accident care duce la decesul victimei în cel mult un an de la accident”. Statistica națională lucrează altfel: Inspecția Muncii publică, pe aceeași imagine anuală, două rubrici separate — accidentații mortal și incapacitățile temporare de muncă încheiate prin decesul accidentatului. În 2024, a doua rubrică are 26 de cazuri.

Termenele. Regula „în cel mult un an” funcționează numai dacă datele se închid suficient de târziu — și exact așa sunt construite termenele. Imaginea Inspecției Muncii pentru 2024 poartă data de întocmire de pe 6 iunie 2025 ca dată de publicare, în timp ce statele membre au obligația legală să trimită datele ESAW până la 30 iunie a anului N+2, iar seria Eurostat pentru 2024 a fost actualizată ultima oară la 21 august 2026. Un lucrător rănit la sfârșitul anului 2024 și decedat câteva luni mai târziu este, la data închiderii cifrei naționale, un accidentat cu incapacitate temporară; la Eurostat, dacă decesul survine în cele douăsprezece luni, accidentul se numără ca mortal în 2024.

Pragul de zile. La accidentele nemortale, diferența de definiție este documentată de ambele părți. Eurostat colectează accidentele soldate cu mai mult de 3 zile de absență de la muncă; INS scrie că în TEMPO intră înregistrările cu 3 sau mai multe zile de incapacitate temporară. Cazurile cu exact 3 zile intră deci în cifra națională și nu intră în cea europeană. Pentru 2024, Eurostat publică 3.762 de accidente nemortale, față de 5.239 la Inspecția Muncii.

Accidentele rutiere și cele de traseu. Explicația cea mai des invocată — „la Eurostat intră și accidentele de circulație” — nu se susține. Accidentele rutiere produse în timpul muncii sunt numărate de ambele sisteme; raportul INS le marchează ca acoperite integral. Accidentele de traseu, adică drumul obișnuit dintre casă și locul de muncă, sunt excluse din ambele serii: Inspecția Muncii le publică separat, în afara totalului — 731 de accidentați în 2024, dintre care 10 decedați.

Sursa: Inspecția Muncii, situația anuală a accidentelor de muncă („Prezentare generală”); INS, „Accidentați în muncă pe categorii de accidente, macroregiuni, regiuni de dezvoltare și județe” (TEMPO ACC102B); Eurostat, „Accidente de muncă mortale, pe activități CAEN Rev. 2” (hsw_n2_02), 2018–2024. Ultima coloană este o scădere făcută de noi între cifre publicate; nu ajustăm și nu estimăm nicio valoare.

Ce nu putem explica încă

Dacă adunăm cele două rubrici naționale pentru 2024 — 108 accidentați mortal și 26 incapacități încheiate prin deces — obținem 134, față de 163 la Eurostat. Rămân 29 de cazuri fără corespondent în cifrele publicate. Adunarea este orientativă, nu o descompunere: în 2021 suma depășește chiar cifra europeană, deci cele două rubrici naționale nu se transformă mecanic în seria ESAW. Niciun document public nu arată câte decese sunt adăugate retroactiv pe fiecare an de referință.

Anul 2022. Este singurul an din cei 17 ai seriei în care Eurostat publică mai puține decese decât INS. Regula „în cel mult un an” nu poate explica inversiunea: ea poate doar să adauge decese, nu să scadă. Din documentele publice nu se poate stabili ce diferă la nivelul cazurilor incluse.

Sensul diferenței la accidentele nemortale. Dacă ambele serii ar porni de la aceleași cazuri, pragul mai strict al Eurostat ar trebui să dea întotdeauna o cifră europeană cel mult egală cu cea națională. Față de seria TEMPO nu se întâmplă: în 10 ani din cei 17 — 2008, 2009, 2010, 2013, 2014, 2015, 2016, 2018, 2019 și 2020 — Eurostat este peste INS. Față de cifrele Inspecției Muncii, relația se respectă în toți anii comparați. Întrebarea care rămâne este dacă seria TEMPO și microdatele ESAW pornesc de la aceeași extragere a bazei.

Saltul din 2021. Diferența dintre Inspecția Muncii și Eurostat la accidentele nemortale trece de la 276 în 2020 la 1.824 în 2021 și rămâne peste o mie în fiecare an de atunci. Eurostat marchează ruptură în serie în 2011 și 2020 și o explică, pentru cea din urmă, prin introducerea unui cod nou pentru cazurile profesionale de COVID-19, aplicat neuniform de state. Saltul se produce însă în anul următor. Legătura este posibilă, dar nedemonstrată.

Am formulat aceste întrebări în scris către Inspecția Muncii, INS și Eurostat. Vom publica răspunsurile așa cum vin, cu data primirii.